Paggena:Teatro - Menotti Bianchi.djvu/493

Chesta paggena è stata leggiuta.
— 471 —

'sta specie 'e... Mme spiego? Già: nuie ce capimmo a sische.

Cannetella


Totore mme prutegge, è overo; ma senza siconde fine, comm'a cierte ate. Io, 'on Furtunà, cammino p''a via deritta. 'A via storta 'a sanno 'e ffemmene ca vuie prutiggite: chelle ca se vanno a battere 'n pietto, 'o martedì, a Sant'Anna 'o Rifugio, pe prià a Sant'Anna ca nun lle facesse perdere 'o nnammurato.

Furtunato


(Con ira). Nun taccariate cu sta vocca! Nun mettite carne e cocere! (È per inveire contro Cannetella).

Faraone


(Trattenendolo) 'On Furtunà! (A Cannetella) Iate scavanno cierte muorte, vuie!

Cannetella


Nun so' stata io. Quanno 'a verità dispiace, cusìmmece 'a vocca.

Faraone


(A Furtuanto) Ma pecchè ve vulite fa' 'o sanghe acito?

Furtunato


(Respingendolo bruscamente) Lète 'a lloco! (A Cannetella). Io nun tengo nisciuna catena